„Dacă există vreo speranţă ea stă în proli” scrie Winston în jurnal, amintindu-şi o experienţă sexuală cu o femeie bătrână într-un cartier al prolilor, care avusese loc cu vreo trei ani în urmă. Prolii (aproximativ optzeci şi cinci la sută din populaţia Oceaniei) nu erau îndoctrinaţi, nici supravegheaţi („Prolii şi animalele sunt liberi” – spunea o lozincă a Partidului), însă trăiau într-o mizerie şi sărăcie îngrozitoare, nefiind conştienţi de forţa lor. „Dacă există vreo scăpare, ea stă în proli”, se gândeşte Winston, pentru că cei din Partid sunt atât de strict supravegheaţi, încât nu au cum să se organizeze în grupuri, şi nici măcar nu pot avea încredere pentru a-şi exprima – eventualele – păreri neortodoxe.
„Într-un singur caz ar putea proletarii să devină periculoşi, şi anume dacă progresul tehnologic ar face necesară educarea lor la un nivel superior; dar, din moment ce concurenţa militară şi comercială a dispărut, nivelul de educaţie al maselor este, de fapt, în scădere”
George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru (Iaşi, Polirom, 2002)
Si atunci a inceput sa zboare porcul ?!
Mother do you think they'll drop the bomb?
