Fuga în doi

Este-n noi o spaimã care ne doboarã
Bate vânt din lucruri, poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioarã.
Carnea dulce vâslã.Ochiul necuprins.
Rupti din soare-s mânjii, îi asteaptã hãtul,
Gloria cãrutii - glorie pe roti.
Ochelari de piele mãrginind ospãtul
Fãrã ca privirea sã-nfloreascã-n pãrti.
Noi vom umple caii gata de plecare
Adunati în plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasã poate fi oricare -
In singurãtate alergãm perechi.

Mircea Dinescu (2004)

http://agonia.ro/index.php/author/2294/Mircea_Dinescu