marți, 31 august 2010

Poveste pentru melcul natang


(...) Iar când vrui să-l mai alint
Intinsei o mâna-amara
De plans mult....
si, dârdâind,
Doua coarne de argint
Rasucit, se fărâmară.

...............................
Iarna coarnele se frâng,
Melc natâng,
Melc natâng!



Ion Barbu - Dupa melci (1921)

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/dupamelci.php

2 comentarii:

  1. vai, Ion Barbu!
    inca ma mai urmaresc bizarele lui versuri.
    exceptionala fotografia, clara si intr-o pozitie noua, natingul :-)

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate