Ploaie în luna lui Marte

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ploaie.php

Înapoierea cheii

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/inapoierea.php

Intrebari

De ce nu se-amestecă totul?
De ce nu se-acoperă
Pielea lucioasă a pământului cu blană?
De ce nu răsare iarba verde şi fragedă
Pe spinarea fierbinte a fiarelor din păduri?
De ce nu le cresc pomilor aripi
Şi păsărilor rădăcini?
De ce nu ciripesc pietricelele fericite
De pe marginea râului?
Eu de ce nu învăţ să urăsc?
Eu de ce?
- O, Doamne, ce copil obositor,
Oftează îngerul.

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/intrebari_ab.php

Tu esti somnul

(...) Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urmă labirint,
Unde m-aşteaptă-o dreaptă judecată
Care-o să mă găsească vinovată
Poate
Şi-o să mă pedepsească pentru toate
Iubirile pe care le-am netrăit dormind.

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/tuestisomnul.php

Poem de dragoste cu geam si zapada...

M-am intors, iubito !

Iubito, m-am intors !

Mi-e frig...Iubito...

Primeste-ma...Nu ma vezi?

Avem o zapada. Cum procedam ? (mic tratat de deszapezire)

Dimineţa. După încă o noapte de ninsoare.

Se deschid larg porţile parcării utilajelor de la Salubris S.A. Parcarea goală. Adică aproape goală. Intr-un colţ, acoperit de zăpadă, un utilaj de deszăpezire. Mic, dragălaş, cu o lamuţă roşu-portocalie, rotiţe mici si o cutiuţa cu nisip sărat în spate.

Utilajuţul se trezeşte cu greu, după câteva rateuri...Apoi porneşte voiniceşte pe şoseaua bine acoperită de zăpadă.

Lămuţă (aşa îl cheamă pe utilăjuţ) se simte stăpân pe situaţie, mai ales că taţii, mamele si fraţii lui mai mari sunt plecaţi, nu se ştie unde şi în ce scop, pentru că nu au fost vazuţi de când ninge, aşa că ia elegant curba şi decide că va începe deszăpezirea oraşului, curăţând trotuarul.

Mai are un obstacol. Bordura. Înaltă, semeaţă si imposibil de trecut. Mormăie infundat, se opinteşte, scoate fum şi se opreşte. În faţa lui, pe trotuar, un om, pe poteca din zăpadă, făcută de alţi oameni...

Il priveşte, decide că e destul, că oamenii se pot descurca singuri, face cale întoarsă şi se îndepărtează pufăind plin de importanţa.

L-am văzut după-amiază în intersecţia de la colţ. Se plimba în urma unui tractor mare cu lamă, cu aerul că el, Lămuţă, construise Everestul de zăpadă din mijlocul intersecţiei.

Noi si ei. Ei si noi. Aceeasi iarna.

Si un proiect minunat, aici.

Tu ce zici? Mai ninge mult?

Noaptea...

Da !

Nu te grabi, fiule !

Alternative la viscol...

Vis venetian